Tot mai multe familii au apartament în Madrid și casă în România, conturi în ambele țări sau cetățenie română cu rezidență în Spania. La deces nu există „moștenire europeană automată”: există competență, lege aplicabilă masei, taxe în fiecare stat și proceduri care nu se substituie reciproc. La Gaurley lucrăm în română, spaniolă și engleză și coordonăm din Madrid fără a pierde ce trebuie făcut în România. Această analiză marchează întrebările de răspuns înainte de orice acceptare.
Lege aplicabilă și instanță competentă
Regulamentul european de succesiune simplifică competența și recunoașterea între multe state, dar nu unifică taxele sau registrele. Trebuie fixat cine certifică moștenitorii și ce lege guvernează bunurile concrete.
Un testament făcut într-o țară poate fi valabil în alta, cu nuanțe de formă și fond. „Era testament la București” nu rezolvă Madrid dacă nimeni nu îl găsește și traduce corect.
Reședința obișnuită la deces e adesea cheia; nu o confundați cu cetățenia sau locul cu cele mai multe bunuri.
Alegerea greșită a căii inițiale multiplică notari, apostile și costuri. O oră de diagnostic economisește luni de alergat transfrontalier.
Imobile în ambele țări
Imobil în Spania se înscrie aici; în România, acolo. Acceptarea „globală” într-un singur act fără separarea activelor e greșeală clasică: fiecare registru cere lanțul său documentar.
Plusvalori, taxe locale și evaluări urmează reguli diferite. Valoarea într-o țară nu e automat valoarea peste tot pentru toate autoritățile.
Dacă moștenitorii locuiesc în Spania dar bunul român rămâne în condominiu, blocajul familial se reproduce la distanță. Trebuie acord sau echivalent local al extincției.
Coordonăm cu corespondenți în România când activul o cere; clientul are un interlocutor în Madrid, nu două cabinete care nu vorbesc.
Taxe: Spania, România și dublă impunere
Impozitul pe succesiune în Madrid se aplică după valoare și grad de rudenie. România poate impune bunuri situate acolo sau după normele interne. Convențiile și creditele fiscale depind de caz.
Nu e suficient „să plătești într-un loc”. Documentați lichidările ca să evitați dubla plată sau sancțiuni pentru nedepunere în celălalt stat.
Conturile românești pot cere certificate de moștenitor diferite de banca spaniolă. Blocarea conturilor e simptom de procedură incompletă, nu rea-credință bancară.
Planificăm ordinea: uneori acceptați mai întâi într-o țară; alteori certificat european de succesiune înainte de mișcarea imobilelor.
Moștenitori în străinătate, limbă și termene
Procuri notariale, traduceri autorizate și comparecențe la distanță sunt normale. Făcute prost, invalidează acceptarea și reîncepeți totul.
Explicăm în română efectele în Spania fără pierderi în traducere; actele juridice folosesc limba cerută de notar sau registru.
Termenele fiscale în ambele țări rulează paralel. Ignorarea calendarului român pentru că „trăim în Madrid” e riscant.
Minorii sau incapabili cer formalități suplimentare în orice jurisdicție. Grabă nu îndoaie regulile.
Ce să adunați pentru prima întâlnire
Certificat deces, cetățenie și ultima reședință a defunctului, testament(e) cunoscute în orice limbă.
Listă bunuri pe țări: imobile, conturi, vehicule, datorii.
Datele tuturor moștenitorilor, reședință, cine are nevoie de procură.
Cu asta traseăm foaia de parcurs Spania–România: ce acceptați aici, acolo, taxe estimate și onorarii pe faze. Un dosar, un criteriu de asociat.